nu am învățat să controlez
ce-mi dictează mîna
cuvintele ce se vor scrise
pe pata asta de foaie
cuvintele ce vor să păteze
aceste mîini murdare
ce rost ar fi avut
picăturile ce cad pe burlan
ținându-mă treaz,
departe de acest somn dulce,
matinal,
ce rost ar fi avut muzica,
ce-mi răsună în căști, tare,
obosindu-mă.
decad cu fiecare notă muzicală
ce-mi crestează timpanul
ce rost are... acest univers
ce ți-l creezi înainte de fiecare
închidere a ploapelor.
această lume difuză
și lipsită de gust.
sau poate sunt doar eu,
un nemernic ce a consumat
prea mult zahăr.
ce rost are, să aibe toate rost?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu