shoot an apple of my head

ating pînă la cer,
ridicate din pulbere,
două crengi de mesteacăn
,confuze,
'eu... fac parte din leac,
sau din boală?'

din boala ce-ţi macină
dimineţile frumoase
de somn dulce
şi
te trezeşte
să-i miroşi parfumul
de vară,
dulce-cristalin,
dulcele ce-l simţi
că-şi face de cap pe
rădăcina limbii tale.

cîte spaţii să pot umple
cu scrisul meu derizoriu,
fatidic ca şi secunda
ce-şi hotărăşte viaţa
singură.

dorinţele ce le doresc eu,
simple mi-s
ca mîinile ce le întind după
paşii adînciţi prin nisip

e frig p'aici,
încât să mă scoată
din sărite că nu m-am
îmbrăcat corespunzător,
mereu suprins pe picior greşit,
mereu surprins.

'mă, ştii ceva?
eu am nevoie de nişte
vise bine puse
la punct!
să ştiu şi eu ce să vizes.
să nu mă prezint în faţa sorţii
fără ceva impalpabil!
păi, cum?'

...

atât de tînăr şi atât de
impasibil,
că poţi trage cu săgeţi
în mere,
fix de pe creştet.

uite, o melodie
romantică

fără leac

am văzut, pe tastatura mea
o pereche de mîini finuțe
încercând să scrie
le-am pîndit cînd zîmbeau
și le-am rugat
în pură lumină
cînd își ridică ochii
către soare
să fie vară
să doară în cornee
doar puțină lumină.

mi-a zis:
”i've got... a cat”
le-am rugat
să sfâșie tabloul
încet
să rupă imaginile din mintea
noastră
parcă la unison cusută
cu șoapte siropoase
ce nu încap în urechile mele
chiar acum.

chiar acum?
”oooohh... yeah!!!”
mirosea a brad
uscat înțepător
de moale
înțepător de
familiar
ca noaptea prin compartimente
de tren
înguste, întunecate
uscate de căldură
cu ferestre privind spre
ogoare arate,
cu șine trecând prin
Bărăgan.

strânge mîinile,
dă-te mai incolo...
putem să scriem împreună
să lăsăm degetele să fabuleze
la unison
că spațiu virtual de
găzduit se găsește,
doar așa mi-a zis:
”Ești un romantic incurabil!”