frânturi de lumină

îmi las...
palmele să-mi curgă
pe faţă
poate, frustrat
poate doar sub influenţă
poate trădat de gesturi
poate sunt multe de zis
dar simt nimic
nimic adevărat,
sunt eu, trecut prin multe
prin foc şi iad,
prin rai şi zîmbete
prin iubire, transformată
în ură
ce crezi că ai putea să faci tu să ajungi
aici
să-ţi zic?
NIMIC!
după toate, sunt... de
nepătruns
de neatins
mă simt
Invincibil,
tu?
pleavă
în vînt ca şi restul.


am
amintiri cenuşii ce-mi
răzbat
creierii
atâtea de zis
dar cui?
merită deranjul
cineva?
sunt
aici de atât timp,
atătea...
frânturi,
nimeni...

iluzii optice

dacă mi-ai putea
citi oboseala din ochi
nu ai sta ca proasta-n
uşă şi te-ai zgâia la mine
nu ai lăsa loc de vorbe
sau
miros de parfum pe holul
ăsta mizer
care duce către ochii tăi.
acest hol
ce începe din dormitor
duce către uşă
ca şi viaţa noastră
împreuna
pictată stângaci
de către un copil.

dacă ai vedea tremuratul
picioarelor
sătule de drumuri
de la pat la
uşă
de la mîna ta la
scrisori de adio
de la geamătul tău la
părul ce-ţi dă de gol
corpul fraged

dacă ai vedea mai multe
lucruri ce alcătuiesc
o atracţie necesară
acestei relaţii
muribunde
şi fără capăt
dacă ai vedea...
dar uit, zilnic,
că eşti oarbă
şi prin ochelarii tăi
fumurii
nu se vede, verdele acestei lumi
sau albastrul din fusta ta
sau...
alte lucruri lipsite de sens.

lucruri lipsite de sens

...

Basarab Ioan: NU poti sa faci unii oameni sa te placa
Basarab Ioan: indiferent de ceea ce ai face

tratat de toamna

frunza asta de mesteacăn
mestecată de atâtea ori
şi înghiţită
şi scuipată...
nu-şi găseşte locul
între celelalte frunze
căzute din copac
ar prefera să
mucegăiască-n
aer
să ajungă jos doar
mucegaiul său brun
doar sămânţa de se vrea
aşternută sub gorun
doar coada ce-o ţinea
strânsa de braţul
copacului.

împlinite sau nu
dorintele fiecărui om
sau frunze ce
îi este dat să traiască
asemenea vremuri
gata să-i tulbure mintea
să-i răscolească
ochii
şi să-i schimonosească faţa,
devin
lut sub lopata vremii
sau
pământ gata de călcat.
simţi ca aceasta călătorie
a frunzei tale nu mai ia sfărşit
cazi în continuu timp de
ani buni
iar mucegaiul ce ar trebuie să se formeze
înainte să-ţi pierzi culoarea
întârzie să apară

cine sunt eu?
această
fiinţă
ofilită de-şi
priveste-n cioburi
chipul
peste ani ce s-au cernut
căci,
orice clovn sub mască
e gata să izbucnească-n lacrimi.

franturi de litera

cuvinte
închegate,
deasupra mea
polarizând
privirea ta, plină de
ochi căprui
privind strâmb
prin gratiile astea,
de mi le-am construit
singur
alungând palmele
reci de pe spinare
ce le simt
pe fruntea palmei
întinse spre
orizontul
distrus.

am auzit
zgomote
ţesute de
gîngânii ciudate
cuibărite-n palme
slab,
te-am confundat
prin priviri
de puştan
fraier...
FRAIERE!!!

ce-am scris pînă
acum
minciuni la uşa
minţii mele
minciuni şi frânturi de
litere mucegăite
şi din colţul paginii
se dictează...
"creeaţi o postare"
lucruri simple
ce se vor aţi îngreuna
ţărâna de o cari
pe umeri,
cu greu.

nu e timp
frânturi de cuvinte
cuvinte frânte
şi ce-aş rosti
se lasă aşteptat
căci îmi lipseşte
un cuvânt ce nu-l pot
urni pe buze.