damaged

cum ai pute să cerşeşti
cu mîinile astea obosite
cu ochii ăştia
extaziati de
culorile ce se arată
nedumerite-n lumină.

ceaţa asta ce
nu-mi îngăduie
să o alung,
de pe ochii mei,
tranzitează
către timpan.

în capul
acestui
sac de oase
pustiu,
în goana
acestor brațe
gata să țină,
acestor mîini gata
să vindece,
acestor
îngăduințe gata
să fie vindecate.

e dulce lumina
să nu crezi diferit
chiar și cînd ești orb
e dulce ca zahărul
brut
și culorile-s
amare
înnecându-se-n soare.

ai să le simți pe papile
gustul sărat de trudă,
pe ochi, lumina oarbă,
în timpane, cheia sol
nescrisă.

căci culorile-s ale mele,
le-am ascuns, ne-am ascuns
în ele.
m-am pierdut de unul singur
fără să-ți caut privirea
fără să-ți vreau acordul
să aud doar eu
culorile verzi, încețoșate.

noapte bună, zi frumoasă

vreau să învăţ
să trăiesc
la unison cu
paşi de dans
demodaţi
scrijeliţi în podea
de perechea de pantofi veche

o zi frumoasă
azi
gătită parcă
de sărbătoarea mult
așteptată.
gătită pentru
adierea asta răcoroasă
ce vreau să o trăiesc
la pas continuu

spațiul ăsta
nemărginit
ce s-a împiedicat de noi
cade, prăpăstios,
în genunchii săi de
oțel
oxidați

ce suntem, fără culori,
dacă nu simple negative
expuse fotonilor
ce năruie imaginile astea
bine conturate
arse-n plasticul ăsta,
fotosensibil


zîmbetele noastre, figuri de
porțelan, sensibile
gata să se spargă
la cea mai mică
atingere
chiar și blîndă.


mîinile noastre
figuri de ceară
contorsionate să
ne luăm în brațe
și să ne topim
la cea mai mică
șoaptă suspinată


buzele noastre,
tinichele gata să ruginească
fără saliva celuilalt
fără veșnica lovitură
a dinților,
cînd buzele se grabesc
să se încleșteze.

noapte bună
zi frumoasă
mă bucur că ai fost azi
cu mine.