liniște.șifoniere și toate cele

these guitar strings...
they rock when you touch'em

pierdut de tot
se arată a fi
tărâmul ăsta, de care,
am devenit dependent
de-a lungul anilor
de-a latul acestor pagini
scrise cu ochii
închiși larg.

țipete
uniforme
își găsesc liniștea
în sertarele mele
cu amintiri
din minte.

imagini
ciudate,
cîrpite cu
carioci
umplute cu spirt,
pași apăsați
pe scări
ce nu duc undeva

șoaptele
ce scârțâie-n
șifonierul meu
ticsit cu toate cele

toate astea au gust
a piele fină
au miros
a primăveri
însorite
a mesteacăn
mucegăit
în iarnă
sub zăpezi.

băi...
să se lase liniștea
de o astepți
de amar
și amar de timp?

imposibilul sumar

ce-mi răsună-n
timpanele astea prăfuite
cu prafuri
mentolate
adunate în palme
sunete de saxofon
răsunând pe culoarele
minții mele
închise la orice negociere
de armistițiu.

răsare din frigul
ce ne înconjura pe
amândoi
semnul de întrebare
pe sub sălcii
obosite
pe sub salcâmi
îndoiți
de ploaie
este fix ca-n mintea ta,
Camelio,
exact cum credeai tu că se va
sfârși
doar că actorul ăla prost
ce nu ia vreodată
Oscarul
astăzi moare
încet ca și ieri
mai repede ca acum
6
luni
mai stins ca acum 3 ani
desenat cu cărbune,
desenat cu corector.

cu suflare sau fără,
obiceiurile proaste
rămân acolo
pentru ca nu-mi pot da
silința la mai mult
cînd nu am de ce.
sănătate, îți urez,
sănătate
o spun cu zîmbetul
meu cinstit
din colțul gurii mele,
de unde odinioară
îți ziceam să te duci
dracu'

fără busolă sau fără poli magnetici

n-am niciun scop pervers,
doar să trăiesc în
acest întuneric ce-mi
arde timpanul.

n-am amici, pofte carnale,
lucruri materiale,
n-am omul din mine ce ar dori
să respire primăvară.

n-am paşi ce cad,
amorţiţi, îndrăgostiţi,
ca proştii ce-şi pierd vremea
prin parcuri.

n-am vise sau
coşmaruri,
promisiuni, decepții sau
imagini ce să prindă contur.

am o gură, insipidă,
ce o pot săruta,
am puţin din puţinul
rămas altora.

am o scară ce o urc,
în sus, în jos
o stradă ce o străbat
în lung, în lat.

am ţăndări în ochi,
praf de cioburi,
am copilăria în urechi,
răsunând departe.

am o plajă,
un soare, o umbrelă albă
un nisip fin,
să mă zgârie în talpă.

căldură să pot respira
dulcele aer de August
cu oglinzi ce se sparg
încet, pe rînd, în jur.

am totul, am nimic
dar mi-a șuierat viața,
că totul trece
și am fix cît îmi lipsește