damaged

cum ai pute să cerşeşti
cu mîinile astea obosite
cu ochii ăştia
extaziati de
culorile ce se arată
nedumerite-n lumină.

ceaţa asta ce
nu-mi îngăduie
să o alung,
de pe ochii mei,
tranzitează
către timpan.

în capul
acestui
sac de oase
pustiu,
în goana
acestor brațe
gata să țină,
acestor mîini gata
să vindece,
acestor
îngăduințe gata
să fie vindecate.

e dulce lumina
să nu crezi diferit
chiar și cînd ești orb
e dulce ca zahărul
brut
și culorile-s
amare
înnecându-se-n soare.

ai să le simți pe papile
gustul sărat de trudă,
pe ochi, lumina oarbă,
în timpane, cheia sol
nescrisă.

căci culorile-s ale mele,
le-am ascuns, ne-am ascuns
în ele.
m-am pierdut de unul singur
fără să-ți caut privirea
fără să-ți vreau acordul
să aud doar eu
culorile verzi, încețoșate.