Tot ce se încheagă
sub acest cuvînt greu ce vreau să
mi-l dau,
această osândă ce vreau
să o port,
acest gol ce mă împrejoară
scris de aceste mîini nedormite.
Greu ca betonul din trotuar
acest gînd trădător,
acest eu, trădat,
aceste rînduri sudate
ce sună deșarte.
mă sîcâie, ura ce mi-o port
această neputință invalidă
ce-mi străbate arterele,
și totul atât de fraged,
atât de fragil,
atât de frigid.
Scrisul ce mi-l plec,
pe acest petec alb,
murdărit de litere negre,
de diacritice si silabe
inutile,
fragile,
frigide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu