fără leac

am văzut, pe tastatura mea
o pereche de mîini finuțe
încercând să scrie
le-am pîndit cînd zîmbeau
și le-am rugat
în pură lumină
cînd își ridică ochii
către soare
să fie vară
să doară în cornee
doar puțină lumină.

mi-a zis:
”i've got... a cat”
le-am rugat
să sfâșie tabloul
încet
să rupă imaginile din mintea
noastră
parcă la unison cusută
cu șoapte siropoase
ce nu încap în urechile mele
chiar acum.

chiar acum?
”oooohh... yeah!!!”
mirosea a brad
uscat înțepător
de moale
înțepător de
familiar
ca noaptea prin compartimente
de tren
înguste, întunecate
uscate de căldură
cu ferestre privind spre
ogoare arate,
cu șine trecând prin
Bărăgan.

strânge mîinile,
dă-te mai incolo...
putem să scriem împreună
să lăsăm degetele să fabuleze
la unison
că spațiu virtual de
găzduit se găsește,
doar așa mi-a zis:
”Ești un romantic incurabil!”