ating pînă la cer,
ridicate din pulbere,
două crengi de mesteacăn
,confuze,
'eu... fac parte din leac,
sau din boală?'
din boala ce-ţi macină
dimineţile frumoase
de somn dulce
şi
te trezeşte
să-i miroşi parfumul
de vară,
dulce-cristalin,
dulcele ce-l simţi
că-şi face de cap pe
rădăcina limbii tale.
cîte spaţii să pot umple
cu scrisul meu derizoriu,
fatidic ca şi secunda
ce-şi hotărăşte viaţa
singură.
dorinţele ce le doresc eu,
simple mi-s
ca mîinile ce le întind după
paşii adînciţi prin nisip
e frig p'aici,
încât să mă scoată
din sărite că nu m-am
îmbrăcat corespunzător,
mereu suprins pe picior greşit,
mereu surprins.
'mă, ştii ceva?
eu am nevoie de nişte
vise bine puse
la punct!
să ştiu şi eu ce să vizes.
să nu mă prezint în faţa sorţii
fără ceva impalpabil!
păi, cum?'
...
atât de tînăr şi atât de
impasibil,
că poţi trage cu săgeţi
în mere,
fix de pe creştet.
uite, o melodie
romantică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu