zdrobitor

auzi cum se zdrobeşte,
sub picioarele noastre,
timpul ce se îndepărtează de
noi
ca mizeria de pe
marginea drumului
cînd cade ploaia

am să mă sinucid
cu gînduri întunecate,
încet în tine
cuprins de nesfârșit
și teamă

și aș fi vrut
să pot urni munți
insă sunt slab
și mic

cum să închei?
cînd gînduri ce se
împresoară-n coșmarurile mele
urmăresc
această închisoare
la următorul colț.