cuvintele libere îmi aștern zăpadă
în amalgamul de sunete ce
tresar, vioi,
în mintea mea nedumerită.
dar
întru toate acestea eu m-aș vrea,
să fiu,
aceast sinitră
persoană cu plăceri
idioate și închise-n amintiri lemnoase,
această persoană tîmpită ce nu ar dori
să rețină că totul s-a sfârșit,
deci te rogu-ți să mă ierți,
căci scăpare nu doresc a avea,
și iertarea este prea mult
a îți cere,
totul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu