ciudată...
viața asta,
miscându-se agale printre noi,
rumegând a lene,
scuipând, din cînd în cînd,
tutun ieftin și semințe la pahar.
mînat de curiozitate,
rîsetul pasiv din colțul gurii
ar vrea să se prelingă
pe buzele dulci
ale indisciplinei.
vînd culori semipreparate
pentru ochi antrenați să vadă monocrom
vînd cuvinte mici, monosilabice,
pentru guri obișnuite
să vorbească puțin,
vînd speranța mea de bine
a prins bine,
acum nu o folosesc.
îți trebuie curaj, mi-am țipat
în ureche puternic,
trebuie, ca după orice colț gros,
să poți trage de tine pînă la linia dreaptă
unde să poți avea parte
de momentul în care să
arăți totul.
și parcă mi-ar dicta cineva că e
inutil,
că-s copilăros,
că visez.
totul, așternut ca acum,
are sens doar
în mintea mea...
senilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu