habar nu am ce taste
se apasă pentru a forma
acest contur fad, de-l
colorez zilnic în mintea mea
confuză.
aceste mizerii sufleteşti ce se vor
aşternute pe alb-ul acesta,
murdărindu-l.
ca peştele fără apă,
ce moare, uscându-se in văpaia vîntului de iulie
nu-ţi cunosc umbrele lăsate şi nici
persoana ce mă cred că sunt
nu cunosc aceste peisaje pictate fals
parcă laminate prost, ce atârnă în rame
nu le-am făcut eu rostul
tu... nu le-ai văzut rostul
îmi trec puţine prin gînd acum
şi puţină vlagă se m-ai zbate-n trup
gata să lupte.
deschid ochii doar pentru a-i dezamăgi
întind mîna doar pentru a o amorţi
de partea cealaltă, nu v-a răspunde cineva
căci toată lumea este inexistentă
mi-am creeat-o prea departe
şi acum nu o pot afla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu