şi visez la
aceste firicele de
sirop cu gust de arţar aţos,
splendid în bătăile inimii ce ar fi vrut
să-ţi explice că memoriile digitale
imortalizate în timp, mă ţin în loc,
în hibernare.
am întinerit azi,
după ce nu
ne-am m-ai văzut,
nu te-am m-ai văzut,
nu ai m-ai văzut
liniştea ce o păstram în grădină
îngropată departe de zgomotul paşilor
departe de toţi
s-a închis de mult,
plictisit şi dezamăgit
auzul meu fin
la vocea ce o simţeam în cerebel
odinioară
cîrpe în vînt, în fond
asta ţi-ai dori
cînd nimic nu se găseşte
să peticească
aceste taste, această mască,
aceste memorii digitale din telefon,
immortalizate, amare, aruncate
departe...
sub mine, băi, sub mine zac
ca-n mîl... blestemată fie ziua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu