am simţim în suflet
că deschis gura pentru ultima oară
atingînd cerul cu picioarele
şi retrăgându-mi scheletul
ăsta slab de pe balansoarul
ruginit
aşa mă simt şi azi
folosit de timp,
ruginit
neuns
cu oasele-mi grele
atârnând peste canapea
cu mîinile bătrâne acoperite
de piele tînără
suflând a disperare
prin gaura din peretele dormitorului
vremea-mi zice
că e tărziu
iar ochii mă contrazic
umpluți de lumină
orbiți de anii ce au trecut
și-mi e greață, acum,
în sfârșit...
de tot amarul ce mi-a fost
dat să-l gust
mi-e greață de praful ce
se așterne agale peste bocancii mei negri
ce nu au văzut locuri
ce nu au cunoscut oameni
de mult timp
și încerc sa rescriu
în sinea mea, același tipar
și ofer
în sinea mea
aceeași dragoste
neîmpărtășită
aceleasi cuvinte siropoase si prostești
ah... timpul... timpul a trecut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu