dimineți zadarnice

gata, știu...

pîndeam inspirația
și a venit sub formă
de culori ale corzilor de chitară
ce-mi îmblânzesc miopia

sub muțenia unui cîntec nocturn
probabil surd
probabil îmbătat de peisaj
întorc și eu capul
la un îndemn
și văd ruine
aș da orice
să vindec priveliștea
dar cine poate întoarce fusul
cine poate descoase
ce s-a cusut
și s-a răscusut
s-a peticit

cuvinte... cuvinte-mi vin în cap
cuvinte scriu, cuvinte gîndesc
cuvintele mă inspiră
cuvintele mă dau de gol
cuvintele definesc
fibra ființei
cuvintele te condamnă
sau te fac să
fii etichetat
cuvintele te închid după
gratii de iederă
cuvintele stau răstignite
pe alb ca El, pe cruce
am să-mi iau cuvintele
să le ascund în mraniță
să le port
pănă trupul
înconvoiat de povară
o să cedeze
pînă gura strâmbă
și însetată
o să se
încleșteze ultima oară
pînă cînd
picioarele vor ceda pe treptele de marmură
către ultima judecată
și istovit
însetat
mîhnit
ai să simți o mînă
întinsă
pe creștet

ca diminețile ce am
încetat să le aștept