die Habseligkeiten

possessions


e Mai...
văd frunzele presărate pe
alei înguste dosite
în spatele unor zile
întunecate a căror
capăt sper să-l pot afla
mîine...

văd cum se scurg
ridicol de încet pe geam
picăturile
unei ploi proaspete
în care, parcă, deja-mi
servesc
filme rulate cu încetinitorul
al căror actor
nu-s eu
al căror regizor
nu-s eu
al căror final...
nu este fericit

plâng
clanțele ce nu au fost atinse
de amar de timp
plâng
în capul meu
căci în jur
nimeni nu ridică o geană
totul
este posomorât
și pictat în
culori închise

țin cu timpul
cînd el nu a ținut deloc cu
mine
țin cu surâsetele
ce-mi bîntuie mintea
strigoi cărora nu le pot
da moarte
ca și morților
sînge să respire

nebunia ce-mi dă tîrcoale
vrea să muște adânc
din mintea mea
slabă
mă pîndește
la fiecare colț
dar nu știe
că vînatul a devenit
vînător...