i never saw it coming
nu aveam cum...
să întrevăd geometria ferestrelor mari și ciudate
din colțul meu de odaie
de pe scaunul meu de lemn
de pe parchetul meu vechi
tu... nu aveai cum să rostești
cuvinte încrucișate către mine din
celălalt colț obscur
de pe celălalt scaun de lemn
de pe mocheta mea veche
iar cuvintele nu aveau cum
să taie tăcerea înghesuită-ntre
acești patru pereți
din această casă mîncată de buruieni
de pe acest deal... bîntuit de ploi
și praful avea multe de spus
ridicându-se agale
de pe tălpile tale
de pe drumul din fața casei
praful, ca și acest zumzet
ce nu dorește să se dea bătut din
urechile mele
din cauza ta
aș fi vrut să-l fredonezi rar
să-l aud cum îngheață
să-l aud cum
piere.
clovnii, asta mi-a venit să-ți urlu
din colțul meu iluminat
ție, în colțul tău obscur,
clovnii, triste creaturi
căci trebuie să-și roadă
pantofii lungi si ciudați
să-și simtă rostul
în circ.
chloe? o vrabie cu o aripă rănită
se odihnește veșnic pe un pervaz
lîngă niște ferestre cu o geometrie ciudată
dintr-o casă mîncată de buruieni
pe un deal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu